Diagnostic

Diagnosticul bolii de reflux gastroesofagian (BRGE) este stabilit de către medic pe baza simptomatologiei, atunci când simptomele sunt deranjante; în anumite situații însă, medicul poate recomanda anumite proceduri şi teste pentru a pune diagnosticul corect, precum:

  • Endoscopia digestivă superioară. Cu ajutorul endoscopului, se poate vedea interiorul esofagului, stomacului şi duodenului, permițând examinarea mucoasei esofagiene precum şi (dacă este necesară), recoltarea probei de țesut (biopsie) care permite examinarea microscopică a modificărilor celulare (examenul histopatologic). Totodată, la endoscop se pot vedea eventualele complicații ale BRGE, precum esofagul Barrett.
  • Ph-metria esofagiană este testul cu ajutorul căruia se monitorizează cantitatea de acid din esofag – când şi cât timp refulează acidul în esofag – prin intermediul dispozitivului numit ph-metru. Ph-metrul este un tub subțire, conectat la un aparat de înregistrare a variațiilor de aciditate, care se introduce prin nas până în esofag.
  • Tranzitul baritat (radiografia cu bariu) al tractului digestiv superior. Cu ajutorul unui lichid numit bariu (pe care îl bea pacientul) se evidențiază la radiografie mucoasa tractului digestiv şi eventuale anomalii ale acesteia – cum ar fi îngroșări sau ulcere. Testul cu bariu poate diagnostica hernia hiatală şi poate evidenția tranzitul alimentelor (după felul în care bariul trece prin fiecare segment al tractului digestiv), inclusiv refluxul gastroesofagian.
  • Manometria este testul care evaluează mișcările (motilitatea) și presiunea la nivelul esofagului, prin plasarea pe cale nazală a unui cateter în esofag.